Caspar David Friedrich
Caspar David Friedrich a fost un peisagist romantic german născut la 5 septembrie 1774, în Greifswald, Pomerania, care făcea pe atunci parte a Suediei. A fost al șaselea dintre cei zece copii ai lui Adolf Gottlieb Friedrich, un producător de lumânări, și a soției sale, Sophie Dorothea Bechly. Familia sa s-a mutat la Dresda când el avea șapte ani, unde a primit educația timpurie și pregătirea artistică.
În 1798, Friedrich a intrat la Academia din Copenhaga, unde a studiat sub Jens Juel și a învățat să picteze în stil neoclasic. S-a întors la Dresda în 1804 și a devenit membru al Academiei de Arte Frumoase din Dresda. Friedrich s-a căsătorit cu Caroline Bommer în 1818 și au avut împreună trei copii.
Picturile lui Friedrich sunt cunoscute pentru peisajele lor dramatice și contemplative, prezentând adesea o figură singură care contemplă vastitatea naturii. A fost influențat de mișcarea romantică germană, care a pus accent pe emoție, imaginație și individualism. Alte influențe asupra operei sale includ filozofia lui Immanuel Kant și literatura lui Johann Wolfgang von Goethe.
Tehnica lui Friedrich presupunea pictura cu straturi subțiri de vopsea în ulei pe pânză, ceea ce i-a permis să creeze un efect luminos și atmosferic. A folosit adesea o paletă de culori dezactivată, subliniind frumusețea naturală a peisajului asupra oricărui subiect anume.
Opera lui Friedrich a avut un impact semnificativ asupra dezvoltării romantismului german și a influențat mulți artiști de mai târziu, inclusiv expresioniștii. Picturile sale continuă să fie foarte apreciate pentru puterea lor emoțională și abilitățile tehnice.
Iată cinci dintre cele mai importante picturi ale lui Friedrich:
-
„Rătăcitor deasupra mării de ceață” (1818) - Această pictură iconică arată o figură singuratică stând în vârful unei prăpastii stâncoase, privind un peisaj vast și încețos. A devenit una dintre cele mai cunoscute imagini ale romantismului.
-
„The Abbey in the Oakwood” (1810) – Acest tablou înfățișează o mănăstire gotică abandonată într-un peisaj dezolant și iernial. Este o lucrare bântuitoare și melancolică care reflectă fascinația lui Friedrich pentru ruine și decădere.
-
„Crucea în munți” (1808) - Acest tablou prezintă o cruce simplă de lemn care stă în mijlocul unui peisaj montan stâncos, iluminat de un apus strălucitor. Este o expresie puternică a credinței și a frumuseții naturii.
-
„Marea de gheață” (1823-24) - Acest tablou înfățișează un aisberg masiv înconjurat de o mare agitată. Este o portretizare vie și dramatică a puterii și pericolului naturii.
-
„Răsăritul lunii peste mare” (1822) - Acest tablou prezintă o lună plină răsărind peste o mare liniștită, cu o barcă cu pânze în depărtare. Este o lucrare senină și meditativă care surprinde frumusețea sublimă a lumii naturale.