Realism
Realismul este secțiunea picturii care se concentrează pe reprezentarea unei imagini cu acuratețe vizuală. Pictorii realiști au încercat să surprindă exact ceea ce au văzut în viața reală, mai degrabă decât să creeze o versiune idealizată, așa cum au făcut artiștii clasici ai Renașterii.
Cele mai timpurii picturi realiste au fost portrete și peisaje (utilizate pentru înregistrarea aspectului naturii), dar mai târziu au fost extinse în alte domenii ale picturii, cum ar fi reprezentarea caselor, a muncii și a decorurilor naturale. Pentru a transmite un sentiment de realism în picturile lor, pictorii realiști au folosit adesea amestecarea culorilor, armonia perspectivei și gradația tonurilor pentru a crea iluzia că un privitor se uită de fapt la obiecte din viața reală care sunt tridimensionale (3D). Reprezentarea corectă a volumului a fost foarte importantă și a folosit tehnici precum umbrirea pentru a crea iluzia de volum. Pictorii realiști au folosit adesea chiaroscurul (contrastul dintre lumină și întuneric) în picturile lor pentru a se concentra asupra anumitor obiecte și pentru a le izola de altele.
Realismul a apărut pentru prima dată la mijlocul secolului al XIX-lea, când artiștii încercau să descrie ceea ce vedeau în lumea din jurul lor. Aceasta a fost în contrast cu imaginile extrem de idealizate ale perioadei Renașterii și barocului și poate fi considerată o parte a romantismului. În timpul realismului, a existat, de asemenea, un accent pe experiența individuală, mai degrabă decât pe concepte precum cele bazate pe religie sau mitologie, pe care operele de artă medievale și renascentiste timpurii le-au folosit (aceasta este denumită o secularizare a artei). Pictorii realiști sunt numiți și naturaliști, dar realismul este mai specific decât acel termen. Realismul a devenit forma dominantă a picturii occidentale la mijlocul până la sfârșitul secolului al XIX-lea și a fost caracterizat de teme ale vieții de zi cu zi. Acest lucru a contrastat cu alte mișcări din acea vreme, care erau fie formaliste, fie romantice. Pictorii realiști ai secolului al XIX-lea au vrut să surprindă scene cât mai fidel posibil, astfel încât să poată fi folosite de alți oameni pentru a face o imagine mentală a vieții comune din Europa și America. Ei s-au concentrat în special asupra vieții rurale (la țară) și a clasei muncitoare, care a fost în general ignorată de artiștii romantici. Mulți pictori realiști precum Gustave Courbet și Jean-François Millet au pictat scene ale fermierilor din mediul rural, în timp ce Thomas Eakins și Édouard Manet au descris scene de viață în orașele mari. Realismul poate fi văzut ca parte a dorinței de naturalism care a apărut în timpul revoluției industriale. Revoluția industrială a transformat viața rurală într-un mediu urban. Acest lucru a forțat mulți țărani și oameni din orașele mici să intre în orașe, oferind, de asemenea, lucrătorilor orașului mai mult timp pentru a contempla viața pe îndelete.
Pictorii realiști și-au dorit să fie cât mai precis posibil în portretizarea diferitelor scene din viață și au folosit observarea detaliată a naturii pentru a realiza acest lucru. Artiștii realiști de la mijlocul secolului al XIX-lea au comentat ceea ce au văzut și experimentat în viața de zi cu zi. Erau cunoscuți ca pictori „The Eye” pentru că doreau să arate oamenilor lucruri pe care nu le-au observat niciodată până atunci. Eforturile lor au dus la noi idei cu privire la compoziție, formă și tehnică care au devenit fundamentul artei moderne.