Impresionism
Impresionismul a fost o mișcare artistică majoră care a luat naștere în Franța în anii 1870. Definirea impresionismului este dificilă, deoarece caracteristicile sale sunt similare cu cele ale altor mișcări care au înflorit cam în același timp. În general, impresionismul a avut o atenție extremă asupra efectelor tranzitorii ale luminii și ale atmosferei. Această mișcare se caracterizează printr-un stil naturalist, lungimi scurte și lovituri libere de perie care transmit senzația momentului în care a fost observată vederea pictată (de unde și numele său); nu sunt preocupați de detalii sau contururi clare. Artiștii impresionisti aveau un set foarte specific de obiective, iar unul dintre acestea era acela de a schimba standardele prin care lucrările de artă erau evaluate. Impresioniștii au văzut picturile lor ca simple expresii vizuale ale energiei în natură pe care au experimentat-o. Au vrut ca spectatorii lor să simtă că au participat la crearea unor astfel de lucrări. Impresioniștii erau mai preocupați de simplificarea relațiilor de valoare și a culorilor decât de reprezentări detaliate, naturaliste. Simplificarea liniei și a culorilor poate fi găsită în multe picturi de Monet, Manet și Renoir. Impresioniștii au încercat, de asemenea, să ofere operei lor un sentiment de imediatitate și spontaneitate. Nu doreau ca picturile lor să pară inventate sau premeditate, așa că au încercat să-l facă pe spectator să simtă că se află de fapt în prezența subiectului înfățișat.