Romantism
Romanticismul, numit și arta romantică, este o mișcare artistică europeană care a luat naștere în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Romanticismul a constat în schimbarea tehnicilor tradiționale pentru pictura clasică prin adăugarea de noi emoții operei de artă și simțirea mai naturală a acesteia. Romanticiștii au favorizat utilizarea culorilor vii și a compozițiilor diferite, spre deosebire de artiștii clasici. Romanticienii s-au inspirat foarte mult din natură, imaginație, caracteristici care nu sunt comune cu artistul clasic. Romanticismul a apărut ca o reacție la revoluția industrială și la revoluțiile politice din Europa. A existat o schimbare a puterii de la regi la oameni care au căutat democrația. Din această cauză, au existat schimbări sociale care au condus la utilizarea unor noi teme care reflectă această schimbare în societate. Romanticienii credeau în experiențe individuale în loc de reguli tradiționale. Exista o preferință pentru imaginație, natură și emoție în loc de raționalism și ordine. Arta romantică a fost descrisă ca fiind expresivă, emoțională, imaginativă, spirituală și vizionară. Romanticismul în lumea artei a fost o reacție la clasicismul epocii neoclasice. Principala diferență dintre romantism și clasicism este că, în timp ce arta clasică aderă la reguli stricte, structură și formă, arta romantică este mai experimentală și mai imaginativă. Există, de asemenea, alte diferențe, cum ar fi schemele de culori, subiectul, temele împotriva regularității în formă și simetrie. Scopul principal al romantismului a fost să descrie sentimentele spre deosebire de realitate. S-a spus că artiștii au fost inspirați de natură, deoarece căutau frumusețe departe de orașele în care devenise greu de găsit. Stilul diferit de pictură a fost, de asemenea, un rezultat al schimbărilor de peisaj care i-au determinat pe artiști să prefere peisaje în loc de evenimente istorice.